Societatea de Studii Istorice din România (SSIR) este o organizaţie non-profit şi neafiliată politic sau instituţional, care grupează istorici români sau interesaţi de problematica istoriografică românească. Ceea ce-i uneşte în principal pe membrii săi este apartenenţa la o cultură politică liberală, în sensul aici nu numai de refuz al ethosului politic dictatorial, cât mai ales de încrederea în virtuţile dezbaterii libere, comunicării profesionale, criticii neîngrădite, deschiderii faţă de societate şi alte discipline ale cunoaşterii.
SSIR s-a născut în primăvara anului 2001, la Iaşi, iniţial, ca un cerc de studii istoriografice. Motivaţiile transformării sale într-o organizaţie  profesională şi de cooperare academică în orizontul istoriografiei trebuie căutate fireşte în contextul intelectual şi instituţional de la sfârşitul anilor nouăzeci şi începutul noului mileniu, atunci când efectul de ruptură, indus de revolta din decembrie 1989 şi mai cu seamă de mişcările anti-totalitare de la începutul anilor nouăzeci începea să se epuizeze. Versiunea nouă a partidului-stat, tocmai se pregătea să controleze din nou societatea, iar în comunitatea academică românească se afla deja în plină restauraţie, atât în ce priveşte conţinutul mesajelor sale intelectuale, cât mai ales în legătură cu revenirea vechilor naţional-comunişti în structurile administrative academice.
Pe teritoriul istoriografiei, aceste noi tendinţe se manifestau atât prin impunerea unei agende profesionale anacronice, cât şi prin „clientelizarea” instituţiilor şi vieţii academice. Astfel, autoritatea profesională continua să fie legată mai ales de vârstă, poziţie instituţională, integrarea într-un sistem şi mai puţin de competenţa mereu dispusă la a fi pusă în dubiu. Faptul a dus rapid, în primul rând, la o trivializare a cercetării istorice, la dominaţia unui model de cercetător neprofesional, iar, în al doilea rând, la o criză evidentă a dezbaterii intelectuale în orizontul istoriografiei, la o fractură tot mai evidentă în raport cu lumea academică internaţională, şi, inevitabil, la declinul profesiunii de istoric în viaţa publică. 
De asemenea, în discuţie era vorba de renegocierea poziţiei profesiunii de istoric în viaţa publică. Se ştie că, prin tradiţie, istoricii sunt printre cele mai disponibile categorii intelectuale atunci când este vorba de a-şi configura demersul profesional în registru instrumental, îndeosebi, ca discurs public. În plus, experienţa ultimelor decenii ne arată că cercetarea trecutului are pe lângă o miză academică în mod egal o importanţă morală şi politică de prim ordin. Cu toate acestea, în ultimii ani, corpul istoriografic din România pare a fi tot mai reticent sau incapabil de a răspunde mesajelor cu implicaţii civico-morale din partea societăţii, fapt vizibil mai ales ca un deficit de reprezentare mediatică.
De altfel, de o bună perioadă de timp, pe măsură ce istoriografia profesională şi-a pierdut din autoritate, vedem că peisajul disputelor legate de trecut este ocupat, tenace şi tot mai agresiv, de categorii noi de actori, dispuşi să medieze reprezentarea trecutului istoric: diletanţi de toate tipurile, activişti şi politicieni în căutare de legitimitate, jurnalişti etc. În raport cu toate acestea, Societatea de Studii Istorice din România îşi propune următoarele obiective principale:
a. să cultive dezbaterea profesională şi publică în jurul problematicii legate de cercetarea trecutului istoric în România;
b. să promoveze autonomia şi solidaritatea profesională a cercetătorilor;
c. să devină un spaţiu de sociabilitate şi comunicare profesională activă, precum şi să cultive forme de consacrare în domeniul istoriografiei bazate pe libera competiţie a ideilor şi valorilor;
d. să contribuie la deschiderea istoriografiei româneşti faţă de alte câmpuri epistemice;
e. să susţină valorile liberale şi democratice, precum şi efortul de reflecţie asupra condiţiei  istoricului-cetăţean;
f. să combată atitudinea ambiantă puţin favorabilă inovaţiei istoriografice, dar mai ales extrem de reticentă faţă de teoria şi speculaţia în istoriografie.